Ce este motricitatea?

Motricitatea reprezintă totalitatea funcțiilor nervoase și musculare permițând mișcările voluntare sau automate ale corpului.

Motricitatea este de două tipuri: fină și grosieră. Mersul, alergatul, săritul, țin de motricitatea grosieră, în timp ce activități precum prinderea sau apucatul obiectelor cu mâinile, desenatul, scrisul, legatul șireturilor, țin de motricitatea fină, și presupun îndemânare și implică un efort coordonat între creier și mușchi.

Motricitatea fină reprezintă abilitatea de a face mișcări fine cu ajutorul mușchilor mâinilor, capacitatea de coordonare și precizie a mișcărilor și are un rol foarte important în dezvoltarea globală a copiilor. De asemenea, motricitatea fină ajută în momentul în care copilul merge la școală și începe să scrie. Pentru a avea un scris lizibil este nevoie să-i fie dezvoltată motricitatea fină și coordonarea mână-ochi.

Abilitățile motorii implică mișcarea mușchilor în tot corpul. Abilitățile motorii grosiere sunt cele care implica mușchii mari – cum ar fi cei ai brațelor și picioarelor în alergare. Abilitățile motorii fine și grosiere se dezvoltă în tandem. Multe activități depind de coordonarea lor.

Modul în care se dezvoltă motricitatea fină

Sugarii

Nou-născuții au puțin control asupra mâinilor lor. De obicei ei țin pumnul închis iar mișcarea mâinilor este un gest reflex și nu o fac în mod deliberat. De exemplu, dacă așezați o jucărioară în mâna unui sugar, acesta o poate apuca pentru moment și apoi o scapă pe măsură ce mușchii mâinii se relaxează. Copilul nu conștientizează prezenta obiectului în sine sau absența acestuia. 

Între 2 și 4 luni, bebelușii încep să își coordoneze mușchii ochilor și ai mâinilor. Bebelușii văd un obiect și încearcă să-l înțeleagă – adesea fără succes.

Până la 5 luni majoritatea sugarilor pot apuca un obiect aflat la îndemână fără să se uite la mâini. Această etapă este importantă în dezvoltarea motricității fine și permite apucături mai prelungite, dar stângace. Dornici să descopere și să învețe, sugarii nu numai că apuca obiectele, ci le și gustă. Acesta etapa este normala în dezvoltarea lor.

Până la 9 luni, majoritatea bebelușilor încep să arate preferința pentru una din mâini, stânga sau dreapta. Cu toate acestea, ei vor continua să folosească mâna nedominanta mult timp.

Până la sfârșitul primului an, bebelușii vor putea să prindă un obiect cu întreaga mână sau să lovească cu un obiect cu un deget. În mod normal capacitatea de a ține un obiect între degetul mare și arătător apare la aproximativ 12 luni. La aceasta vârsta bebelușii pot ține câte un obiect în fiecare mână, pot arunca un obiect într-o găleată și pot așeza obiectele unele peste altele.

Copiii mici

Copiii mici continuă să își întărească mușchii mâinilor și ai degetelor. Ei dezvoltă abilitatea de a-și folosi degetele în mod independent – răsucind, trăgând, împingând – având un control și mai mare. În mod normal, aceștia pot întoarce paginile unei cărți, sunt capabili să țină în mână un creion mai gros cu toate degetele înfășurate în jurul creionului.

Până la 15 luni, majoritatea copiilor mici pot mânca singuri, mai întâi cu degetele și apoi cu o lingură. Copiii mici pot ajunge la diverse obiecte fără probleme și cu un efort minim. Ei pot ține două obiecte într-o mână, pot potrivi obiectele (puzzle) și pot stivui cuburi.

Până la 30 de luni, majoritatea copiilor mici pot desena ținând creionul cu patru degete, pot turna lichide dintr-un recipient în altul, își pot scoate șosetele și încălțămintea din picioare și pot porni și opri robinetul când se spală pe mâini.

În această perioadă, copiii încep să își folosească partea preferată. Acest lucru se întâmpla nu numai atunci când apucă obiectele cu mâna sau întorc paginile unei cărți, ci și atunci când dau cu piciorul într-o minge.

Preșcolarii

Sistemul nervos central al copilului preșcolar se dezvoltă și se maturizează, un proces care permite creierului să trimită mesaje complexe către mușchii degetelor.

Până la vârsta de 3 sau 4 ani, majoritatea copiilor sunt capabili să îndeplinească sarcini motorii fine complexe. Acestea includ desenarea unor diverse forme, înșirarea mărgelelor, tăierea cu foarfeca, împăturirea hârtiei în jumătăți și sferturi. Fiecare dintre aceste sarcini întărește preferința unui copil de a folosi mâna stângă sau mâna dreaptă. Pe măsură ce aceasta preferința devine evidentă, îl puteți ajuta furnizându-i obiectele potrivite. De exemplu, unui copil care manifesta preferința pentru mâna stângă, puteți sa ii cumpărați o foarfeca pentru stângaci.

Citiți aici mai multe despre obiectele pentru stângaci.

Deoarece preșcolarii au încă o forță musculară mică și coordonarea mână-ochi nu este complet dezvoltata, este inadecvat să ne așteptăm sa fie capabili sa scrie de mână. Copiii la această vârstă nu sunt, în general, pregătiți pentru aceasta.

În schimb, puteți sa introduceți activități de scriere încet și ușor, ținând cont de faptul că fiecare copil are abilități diferite și se dezvolta în felul lui.

Unele instrumente pentru scriere sunt mai ușor de utilizat decât altele. Asigurați-vă că ii oferiți copilului mai multe opțiuni și încurajați-l să folosească diverse instrumente pentru a desena și colora înainte de a vă aștepta să scrie. Pe măsură ce copiii își manifesta interesul pentru scris, puneți-i la dispoziție diverse instrumente de scris.

Vârsta școlară

Până la vârsta școlară, copiii și-au dezvoltat, în general, motricitatea fină și își manifestă preferința pentru una din mani, stânga sau dreapta. De obicei, copiii pot desena o figură umană completă, pot decupa diverse forme cu foarfeca, pot manipula cu ușurința fermoarele. Unii pot cânta la pian, alții pot construi diverse modele, pot folosi tastatura și mouse-ul computerului și pot ajuta la treburile casnice de bază, cum ar fi măturatul, ștersul prafului și spălatul vaselor.

Copiii de vârstă școlară își folosesc și mana nedominantă, iar cercetătorii susțin că acest lucru poate fi util în menținerea funcțiilor creierului.

Motricitatea fină și scrisul copiilor stângaci

Motricitatea fină este importantă în special pentru actul scrierii și pentru autonomia personală. Scrisul pune probleme serioase în cazul multor copii, mai ales celor stângaci. Unii nu pot ține creionul sau stiloul în mod adecvat, nu apasă suficient pe hârtie sau mâna lor este prea încordată.

Citiți aici mai multe despre probleme de scris des întâlnite la stângaci.

Un rol deosebit de important în formarea și dezvoltarea abilitaților de scriere îl are dezvoltarea mișcărilor fine ale degetelor și mâinilor, deoarece sunt antrenate grupe întregi de mușchi care fac posibilă realizarea unor mișcări coordonate. Copiii care au o bună dezvoltare motorie nu numai că scriu mai rapid și mai frumos, dar nici nu obosesc repede.

Atunci când copiii sunt pregătiți să scrie, asigurați-vă că au instrumentele potrivite. Scrisul de mână înseamnă mai mult decât formarea unor simboluri pe o pagină. Scrierea eficientă include selectarea instrumentului de scris, prinderea acestuia, poziționarea corecta a stiloului pe hârtie și o buna coordonare mână-ochi.

Iată mai jos câteva sfaturi prin care va puteți ajuta copiii stângaci să deprindă un scris corect

Cea mai confortabilă și eficientă prindere a stiloului pentru un stângaci este cu trei degete. Stiloul trebuie ținut ușor între degetul mare și arătător și sprijinit ușor pe degetul mijlociu îndoit. Cu mâna sub linia de scriere, arătătorul ghidează creionul pentru a face formele literelor, în timp ce celelalte degete sprijină stiloul. 

Oferiți-i o varietate mare de instrumente de scris – creioane, creioane groase, creioane colorate, stilouri pentru stângaci, roller pentru stângaci – care au o formă triunghiulară și nu rotundă.

Aveți grijă la presiunea excesivă asupra degetului arătător. Când un copil ține stiloul prea strâns, pot interveni oboseala și frustrarea.

Verificați poziția creionului și a încheieturii mâinii.

Încheietura mâinii și umărului trebuie să rămână drepte și relaxate în timp ce brațul alunecă pe pagină. Amintiți-i mereu să relaxeze mâna și încheietura.

Poziționați hârtia astfel încât foaia să fie înclinată spre stânga. Mâna dreapta ar trebui să țină hârtia.

Aveți grija la biroul și scaunului copilului. Asigurați-vă că înălțimea scaunului permite picioarelor copilului să se odihnească confortabil pe podea, iar șoldurile și genunchii formează un unghi de 90 de grade. Biroul ar trebui să fie chiar deasupra înălțimii cotului și să susțină brațele fără a le încorda sau a ridica umerii.

Ajutați copiii să se relaxeze. Când un copil are dinții strânși și gâtul încordat sau apasă pe hârtie, este înțelept să încheiați ședința de scris și să-l încurajați-l sa se relaxeze.