Christopher Seed este primul pianist de concert din lume care a folosit pianul pentru stângaci – o oglindă perfectă a unui pian clasic, din toate punctele de vedere: şi clapele, şi pedalele sunt montate invers.
Când a început acest proiect, Chris era deja un pianist reputat şi respectat. Însă el simţise încă din copilărie nevoia unui pian „invers”, un pian la care notele joase să înceapă în partea din dreapta a claviaturii şi să urce treptat către stânga. Chris simţea că mâna lui stângă, precum toată partea stângă a corpului său, este mult mai expresivă şi mai agilă decât dreapta.
Cu mintea lui de stângaci, Chris Seed a început să pună la îndoială convenţiile, dar nu în ceea ce priveşte compoziţiile, ci felul în care acestea sunt interpretate pe claviatură. Cine a decretat că partea de sus a unei partituri trebuie să fie interpretată cu mâna stângă, iar partea de acompaniament să fie alocată mâinii stângi? Şi de ce notele joase încep la stânga şi cresc către dreapta? Pentru un stângaci, lucrurile ar fi mai logice invers.
Când a început să studieze pianul, profesorul lui Chris a fost atât de frustrat de faptul că performanţa mâinii lui drepte nu se ridica la nivelul celei stângi, încât chiar s-a pus problema dacă e bine ca elevul să îşi continue studiile de pian. Chris a exersat cu hotărâre şi perseverenţă, până când a reuşit să îşi dezvolte corespunzător şi abilităţile mâinii drepte. Apoi a urmat studiile Royal College of Music din Londra şi a început o carieră de succes ca pianist de concert şi examinator pentru Royal Schools of Music.
A avut ocazia să îşi testeze teoria cu ajutorul unui pian electronic dotat cu un mecanism special, care putea inversa direcţia claviaturii. A descoperit că putea să cânte invers în mod instinctiv, şi a devenit foarte repede familiar cu acel tip de cântat. Aşa că şi-a propus să construiască un pian pentru stângaci.
In 1997, Christopher Seed a comandat construirea primului pian pentru stângaci din lume
Cercetările în domeniu nu i-au adus absolut niciun rezultat: nu exista niciun pian de concert pentru stângaci. Şi nici nu existase. Nicăieri şi niciodată. Aşa că, în 1997, Christopher Seed şi-a pus o a doua ipotecă pe casă şi, cu 25.000 de dolari, a comandat firmei olandeze Poletti & Tuinman construirea primului pian pentru stângaci din lume. Era o reproducere în oglindă a unui pianoforte Graf din 1826, cu notele înalte începând de la stânga şi coborând treptat către dreapta. Şi capacul pianului se deschide invers, deci Christopher cântă aşezat în partea dreaptă a scenei (cum te uiţi dinspre public). De asemenea, pedalele sunt şi ele inversate. Nu e nicio schimbare la nivel de partitură, scrisul acesteia este tot de la stânga la dreapta, doar mâinile cântă fiecare rolul tradiţional al celeilalte.
Christopher a ajuns astfel să cânte mult mai uşor, având avantajul fizic al mâinii dominante care interpretează linia melodică principală.
Pianul său pentru stangaci a suscitat un interes enorm, atunci când a fost expus la festivalurile International Early Music din Bruges (1998) şi Londra (2001). Concertul de debut, din 1999 la Queen Elizabeth Hall, s-a încheiat cu lungi ovaţii la scenă deschisă. Christopher a dat ulterior interviuri pentru televiziuni din toată lumea: BBC World News, Fox News (USA), Tomorrow’s World Plus, Radio 3 In Tune, Radio 4 Today programme, Front Row, National Public Radio USA, ajungând până în Japonia, Noua Zeelandă, Canada şi America de Sud. Articole despre el au apărut în The Times, The Independent, The Observer, Die Welt, The New York Times şi Classical Music. Au urmat multe recitaluri, dintre care am putea aminti cele de la Wigmore Hall (mai 2002), Cardiff Early Music Series (ianuarie 2003) şi City Music Society (aprilie 2003), precum şi trei concerte la deschiderea festivalului de la Bruxelles (Musical Instrument Museum), primul televizat în prezenţa reginei Belgiei.
În prezent, Chris Seed este şi el profesor de pian şi produce un modul MIDI care transformă o clapă electronică standard într-una pentru stângaci. El îi încurajează pe toţi stângacii să încerce să cânte invers. Chris susţine că acest lucru nu produce nicio confuzie, ci din contră, este un exerciţiu excelent pentru eliberarea creierului de constrângeri şi formarea unor interpreţi mult mai intuitivi şi mai adaptabili.
