Muzica este un extraordinar mijloc de exprimare a spiritului creativ, şi de aceea trebuie încurajat orice interes muzical arătat, oricât de mic. S-ar putea chiar să descoperiţi că un stângaci are un fler deosebit pentru muzică.

Nu e de mirare că stângacii sunt adeseori consideraţi a fi foarte muzicali. Multe dintre elementele esenţiale pentru a fi muzician sunt localizate în emisfera dreaptă: armonia, tonalitatea şi memoria muzicală, abilităţile premotorii pentru învăţarea muzicii, creativitatea şi imaginaţia.

În cercetarea modernă, există tendinţa de a utiliza capacităţile muzicale ale cuiva pentru studiul legăturilor dintre cele două părţi ale creierului. Ritmul complex este localizat în emisfera stângă, iar o teorie nouă susţine că ambidextrii, care beneficiază de o interacţiune mai eficientă a centrilor muzicali din creier, ar fi mult mai buni pe instrumentele care cer ca cele două mâini să lucreze împreună pentru producerea unei singure melodii (precum corzile şi instrumentele de suflat), în timp ce interpreţii „foarte” dreptaci sau stângacii îşi concentrează mai degrabă cele două emisfere pe sarcini separate, ceea ce duce la o funcţionare independentă a celor două mâini (ca în cazul cântatului la baterie sau la pian). Aceste teorii au meritul de a le confirma părinţilor că există un număr infinit de permutări în cazul abilităţilor, preferinţelor şi prejudecăţilor legate de copiii stângaci.

Gradul de dominanţă al uneia sau alteia dintre mâini diferă la oameni, şi de aceea este important să judecăm pe fiecare individual, fără să facem presupuneri generalizate asupra nevoilor stângacilor. Iar domeniul în care acest lucru este cel mai evident este exact muzica. Mulţi stângaci întâmpină mari dificultăţi în procesul de învăţare a unui instrument muzical – dificultăţi pe care dreptacii nu le experimentează – şi e necesar ca profesorii lor să fie conştienţi de acest lucru sau cel puţin dispuşi să se adapteze.

Stângacii şi vioara

Profesorii de vioară își învaţă elevii să ţină arcuşul în mâna dreaptă, îndiferent dacă aceştia sunt dreptaci sau stângaci. Dacă o să va uitați la o orchestră, o să înțelegeți şi de ce. Toţi interpreţii la instrumente cu coarde dintr-o orchestră sunt aşezaţi alături unii de alţii, iar un interpret care ar mişca arcuşul în direcţia opusă ar risca să îi umfle ochiul vecinului, ca să nu mai vorbim despre distrugerea imaginii uniforme a secţiunii de coarde.

Corpul unei viori şi al altor instrumente din familia de coarde este conceput astfel încât sunetul să ajungă la auditori atunci când este ţinut cu mâna stângă şi arcuşul este acţionat cu dreapta. Este, de asemenea, construit atfel încât să suporte presiunea specifică asupra corzilor atunci când cântă un dreptaci. Ca să se potrivească unui stângaci, vioara ar trebui nu numai să aibă corzile puse invers, dar şi poziţia popicului şi a barei de rezonanţă să fie în direcţia contrară.

Ca în orice alt domeniu al vieţii copilului dumneavoastră, şi aici contează gradul în care este el stângaci. Cel mai important lucru care trebuie stăpânit în cazul cântatului la vioară este mânuirea arcuşului. Iar aceasta se realizează, ca şi scrisul, mai uşor cu mâna preferată. Totuşi, este de preferat să aşteptaţi să ia câteva lecţii în modul tradiţional înainte de a hotărî o eventuală schimbare.

Anunţaţi-l pe profesor că copilul dumneavoastră este stângaci, astfel încât să acorde mai multă atenţie şi timp învăţării mânuirii arcuşului cu mâna dreaptă. Lipsa de instruire corectă poate duce la tensiune extremă, făcând imposibile subtilităţile în mânuirea arcuşului, în special pentru copiii foarte stângaci. De precizat şi că mânuirea arcuşului este dificilă pentru oricine, indiferent dacă este dreptaci sau stângaci, aşa că trebuie perseverat. Dacă, totuşi, după un număr oarecare de lecţii (să zicem zece sau pe-acolo), copilul decide că ar mânui mai bine arcuşul cu stânga, atunci trebuie căutată o vioară „inversată”. Înainte de a o cumpăra, asiguraţi-vă că are inversată şi poziţia popicului şi a barei de rezonanţă, nu doar cordajul.

Ar trebuie sa fiți atenți la următoarele aspecte:

• Profesorul copilului dumneavoastră are pregătirea necesară să învețe un stângaci sa cânte la vioară? Dacă nu, trebuie să găsiţi alt profesor.
• E posibil ca copilul dumneavoastră să dorească să cânte mai târziu într-o orchestră? O vioară pentru stângaci este potrivită pentru muzică folk sau pentru rock, pentru cântatul solo şi, cel mult, într-o orchestră mai mică, de şcoală sau comunitară. Însă este foarte puţin probabil ca o orchestră serioasă, clasică, să accepte un violonist stângaci. Dacă e foarte bun, copilul va putea fi, totuşi, un solist de excepţie.
• Este copilul dumneavoastră pregătit să re-înveţe cu stânga tot ce a învăţat cu dreapta? Nu toţi stângacii sunt capabili să treacă uşor de la o mână la alta, deci trebuie să fiţi pregătiţi şi pentru eventualitatea unei perioade de tranziţie dificile.

Dacă totuşi copilul stângaci decide să continue să ţină arcuşul cu dreapta, în modul tradiţional, vă puteţi consola cu gândul că va avea, cândva, un pizzicato cu stânga formidabil.

Ryan Thomson, profesor de vioară şi autorul cărţii „Playing the violin and fiddle left-handed”, a analizat mai mulţi interpreţi amatori la vioară, chitară şi mandolină, care erau stângaci dar au studiat cu dreapta până la un nivel oarecare, apoi au făcut eforturile necesare pentru a re-învăţa să cânte cu stânga la instrumentele lor. Deloc surprinzător, rezultatele studiului său au arătat că acei muzicieni cântau mult mai bine cu mâna stângă.

Există în istorie mulţi muzicieni extraordinari care cântă sau au cântat cu dreapta la instrumente cu corzi, deşi sunt/erau stângaci: Anne-Sophie Mutter, Joseph Silverstein, Niccolò Paganini, Pablo Casals, Thomas Gould, Robert Schumann ş.a.

Stângacii şi tobele

Seturile de tobe pot fi aşezate cu uşurinţă invers, cu fus cinelul în dreapta, însă mulţi baterişti stângaci preferă să lase setul în aranjamentul original, pentru dreptaci, şi să nu îşi încrucişeze mâinile atunci când cântă. Pentru un copil cu o dominanţă puternică a piciorului stâng va fi probabil necesară rearanjarea întregului set sau cumpărarea unui echipament suplimentar, astfel încât să poată apăsa cu piciorul stâng pe pedala de bas.

În general, bateria este totuşi un instrument care poate fi folosit şi de dreptaci şi de stângaci la fel, ba chiar mulţi baterişti stângaci preferă să lucreze pe seturi pentru dreptaci, astfel încât să poată participa oricând la jam session-uri, pe orice instrumente sunt disponibile acolo, în loc să facă pe toată lumea să aştepte cât timp îşi aranjează ei tobele pentru cântatul pe stânga şi să le pună apoi la loc. Deci e vorba aici de o opţiune personală, aşa că ar trebui să vă sfătuiţi cu toţii: dumneavoastră, copilul şi profesorul.

Dintre bateriştii stângaci faimoşi putem aminti pe Phil Collins, Ringo Star şi Ian Paice (Deep Purple).

Pianul şi clapele

Cântatul la pian presupune antrenarea ambelor mâini, ceea ce duce la dezvoltarea unor abilităţi deosebite, bilaterale, inclusiv perfecţionarea părţii non-dominante a copilului. Un profesor bun va observa imediat dacă un elev nou este stângaci, deoarece acesta va cânta cu mai multă vigoare şi încredere notele joase, de bas, decât notele înalte, cântate cu mâna dreaptă, care în mod normal constituie de fapt melodia piesei. Un stângaci va trebui să studieze mai mult cu mâna dreaptă, pentru a reuşi să egaleze agilitate, ritmul şi subtilităţile mâinii stângi, iar acest lucru aduce beneficiul de a întări abilităţile bilaterale. Nu uitaţi că nu e deloc uşor pentru copil să facă asta, aşa că felicitaţi-l nu doar pentru rezultate, dar şi pentru perseverenţă!

Citiți aici și despre pianul pentru stângaci al lui Christopher Seed.

Chitara pentru stângaci

Numărul chitariştilor stângaci e în evidentă creştere. Chitariştii stângaci îşi vor folosi mâna dreaptă ca să îşi acordeze instrumentul şi stânga ca să ciupească corzile şi să le lovească, însă asta nu înseamnă în mod automat că un stângaci va prefera să cânte mereu aşa. Dacă va cânta ca dreptacii, un chitarist stângaci îşi va folosi mâna mai puternică, stânga, pentru a apăsa pe corzi, ceea ce îi poate da un avantaj uriaş, de invidiat, în faţa chitariştilor dreptaci. Însă un stângaci care are mai multă precizie şi un ritm mai bun în stânga va vrea să poată lovi corzile cu această mână. Daţi-i copilului o chitară normală sau o chitară de jucărie şi observaţi felul în care o ţine, astfel încât să stabiliţi dacă preferă să lovească corzile cu stânga sau cu dreapta.

E foarte posibil să daţi peste un profesor care să vrea ca copilul dumneavoastră să ţină neapărat chitara ca un dreptaci. E mai uşor aşa pentru el, să îl înveţe după aceleaşi metode şi partituri decât pe ceilalţi elevi. Poate chiar nici nu a mai întâlnit vreodată un stângaci şi nu ştie ce trebuie să facă. Însă în zilele noastre există o mare ofertă de chitări pentru stângaci şi de accesorii pe internet.

În cazul unui începător, puteţi încerca să evitaţi investiţia imediată într-un instrument nou prin înlocuirea între ele a următoarelor corzi:

• prima (1Mi) cu a şasea (6Mi)
• a doua (Si) cu a cincea (La)
• a treia (Sol) cu a patra (Do)

Pentru „convertirea” unei chitări acustice, trebuie înlocuit prăguşul, iar înălţătorul cordarului trebuie ajustat pentru a obţine unghiul şi intonaţia corectă. Deoarece de cele mai multe ori rămâne o urmă în locul plăcii de protecţie scoase, mulţi interpreţi preferă să o lase la locul ei şi să adauge una nouă în partea cealaltă sau pur şi simplu să o lase aşa.

Dacă profesorul copilului dumneavoastră e dreptaci, sfatul cel mai bun ar fi ca elevul să se aşeze în faţa lui, astfel încât să aibă în mod automat o imagine în oglindă a mişcărilor profesorului şi să le poată învăţa aşa.

Dintre chitariştii celebri şi stângaci îi putem aminti pe Kurt Cobain, Jimi Hendrix, Paul McCartney şi Bob Geldof.

Jimi Hendrix este un exemplu celebru de chitarist stângaci care a învăţat singur să cânte la o chitară standard, fără să îi schimbe corzile. Şi-a întors chitara cu susul în jos şi a cântat invers la corzi. Oricât de impresionant ar fi, este şi foarte dificil, aşa că poate ar fi mai bine să vă lăsaţi copilul să înveţe după metoda clasică pentru stângaci.

Citiți aici si despre alți muzicieni stângaci renumiți.

Instrumente de suflat şi alămuri

Aceste instrumente nu ar trebui să ridice nicio problemă majoră stângacilor. Amândouă mâinile au un rol egal, iar mâna stângă stă în mod tradiţional deasupra instrumentelor de suflat. Deşi flauturile moderne se extind înspre partea dreaptă a corpului, acest lucru poate fi doar o evoluţie naturală pentru cei mai mulţi interpreţi care au început cu un fluier sau vreun instrument similar, deoarece mâna stângă rămâne în continuare deasupra (aproape de gaura de suflat).

Mai mult de atât, cornul francez este chiar avantajos pentru stângaci, deoarece mâna dreaptă se ţine în clopot, iar tastele se apasă cu mâna stângă.

La final, haideți să îl ascultăm pe Phil Collins la cântând la baterie „In The Air Tonight”.