Un copil stângaci este un copil special în măsura în care fiecare dintre noi suntem speciali. Copilul stângaci are aceleași calități și emoții pe care le are orice copil. Singurul lucru diferit este că el e nevoit să se adapteze la o lume construită de o majoritate dreptace. Cu unele lucruri trebuie să se obișnuiască, pe altele le poate modifica în favoarea lui. Copilul stângaci este încă o dovadă a frumuseții unei lumi diverse care ne aduce bogăție și culoare.

În unele familii există o predispoziție genetică pentru a fi stângaci, nu mai e o surpriză să se nască un copil așa. Însă există părinți dreptaci, care sunt luați complet prin surprindere atunci când realizează că al lor copil este stângaci. Unii se îngrijorează, deoarece își închipuie că viața acestor copii va fi mai puțin mai complicată decât a celorlalți. Există și prejudecăți și legende, care spun că stângacii vor fi mai timizi sau mai neîndemânatici. Există și păreri contrare, conform cărora stângacii vor fi mai creativi, sensibili și inteligenți. Pe care să le credem?

Am întrebat câteva mame cum este să ai copii stângaci, dacă au întâmpinat dificultăți în creșterea lor și în ce fel fac fată aceștia provocărilor de zi cu zi, care majorității dreptacilor li se par neimportante. Mai jos aflăm răspunsurile Cătălinei, mama Patriciei, o stângace de 13 ani.

Când ai observat prima oară că ai un copil stângaci?

Cred că am observat încă de la o vârstă fragedă, de când  cea mică a început să apuce lucruri, să ceară lucruri: biberonul era apucat cu mâna stângă, lingurița…mai târziu creioanele colorate, jucăriile etc. 

Cum ai reacționat? La ce te-ai gândit?

Sigur am zâmbit și m-am gândit cum s-a putut…din părinți dreptaci să avem o fetiță stângace … și îmi amintesc că m-am bucurat, știind că am o fetiță specială, pentru că există puțini stângaci în lume. Aveam să aflu că fratele soțului este singurul din familie stângaci. 

Ai încercat să o determini să folosească mâna dreaptă?

Niciodată când era mică. Acum, în ultimii ani am încurajat-o să-și folosească și mâna dreaptă în activități diverse, explicându-i că-și poate dezvolta ambele emisfere ale creierului. Chiar i-am spus: a fi stângaci e cool, dar a fi ambidextru este wow! 

Ai căutat informații despre stângaci? 

Da. Îmi amintesc că da. Mai aveam idee despre stângaci de la cursurile de psihopedagogie din facultate. Îmi amintesc că am fost formați și atenționați să nu încercăm să forțăm elevii stângaci să scrie cu mâna dreaptă. Dacă îmi amintesc bine, profesoara a folosit chiar termenul de „furtună în creier”. A insistat mult pe latura lor creativă, de unde și bucuria mea de atunci, de când mi-am dat seama că am un copil stângaci. Mi-l amintesc pe bunicul care-mi atrăgea atenția că cea mica scrie cu stânga. ,,Fă ceva cu asta mica! scrie cu stânga…”, și îl linișteam tot timpul spunându-i că nu este nimic în neregulă cu ea. 

A întâmpinat greutăți la școală? 

Sincer, nu-mi amintesc. Ce îmi amintesc este că eu stăteam cu o foaie în fața ei și îi arătam cum să scrie, în oglindă. Întrebând-o acum dacă i-a fost greu să învețe să scrie în clasa I, îmi mărturisește că ,,Deloc. Am învățat normal”. Tot ea își amintește că învățătoarea le preda tuturor la fel și că ,, nu a scris niciodată ajutată de doamna”. Patricia a scris frumos mereu. Este însă ceva cu care nu am fost de acord: cu scrisul mic. Au fost învățați să scrie mic, să încapă mai multe cuvinte pe un rând… și mie personal, ca profesor, îmi era greu să citesc ce scrie. Mă obosea pur și simplu. Am încercat să schimb acest lucru în ciclul primar, dar cumva nu am vrut să intervin peste sfaturile doamnei și am lăsat-o așa. Cu trecerea în clasa a V-a, lucrurile s-au schimbat. I-am explicat că ar fi mai frumos dacă ar încerca să mărească puțin caracterele. Acum scrie frumos, lizibil, ordonat. Dar are colegi care au urmat sfatul de a scrie mic, și scriu mic și în ziua de astăzi și cumva au înțeles greșit: dragii de ei fac toate liniile mici. Cu greu descifrezi un ,,t”, un ,, f”, etc. 

Ai avut dificultăți în a-o învăța să scrie, să își lege șireturile ş.a.? 

Nu. A învățat ușor să scrie. A început să scrie cu creionul și mereu a avut instrumente de scris pentru stângaci (scrie cu stiloul) și pe caiete cu foaie groasă, puțin lucioasă. 

Cu legatul șireturilor a fost puțin mai greu. A învățat cam prin clasa a II-a, dar nu că i-am spus de mai multe ori și nu reușea, ci pentru că nu a avut până atunci încălțări cu șiret. Sarafanul se completa frumos cu o pereche neagră de pantofiori cu șiret și îmi amintesc că i-am spus o … o poveste: Urechile iepurașului: unui iepuraș drăgălaș îi plăceau foarte mult încălțările și le îmbrățișa cu urechile lui lungi. Mai întâi trebuie să facem din șireturi urechile lungi ale iepurașului. (nodul îl făcea ușor). Urechile se îmbrățișează și …. gata. Nu știu cum, dar a funcționat imediat. O singură data i-am spus povestea. 

Citiți aici mai multe despre cum învățați un copil stângaci sa își lege șireturile.

Ai observat dacă a întâmpinat alte greutăți? 

A avut dificultăți în a tăia cu foarfeca sau cu cuțitul. Nu a avut o foarfecă specială pentru stângaci până de curând. Foarfeca ei, deși normală, a fost ok pentru ea. Doar că aceea s-a stricat și nu a mai reușit să taie cu niciuna din casă și a fost nevoie de una nouă. Cea nouă este pentru stângaci. Mărturisesc că am încercat-o și eu. Mare mi-a fost mirarea că nu am putut tăia nimic cu ea (cu stilourile ei am tot scris și eu). Atunci am realizat cu adevărat ce important este pentru acești copii să aibă obiecte adecvate. 

Citiți aici mai multe despre obiecte speciale pentru stângaci.

Este ceva ce îmi reproșez: că nu m-am interesat mai bine și nu i-am așezat corect pagina. Astăzi ea ține caietul ca un copil dreptaci și își acoperă scrisul cu mâna. Acum îmi dau seama ce greu i-a fost să învețe să scrie, să ia notițe. Niciodată nu a văzut ce scrie decât după ce a ridicat mâna. A scris văzând doar în mintea ei. Am încercat în ultimii ani să-i schimb  poziția foii, chiar și anul trecut, să aibă unghiul corect, dar nu am reușit. Revine mereu la cum a învățat chiar dacă are toate informațiile necesare acum. Scrie puțin și își reașează foaia cum este obișnuită. Poate dacă acordam o atenție mai mare atunci, la început, dacă vorbeam cu doamna învățătoare, dacă doamna învățătoare știa și ea și o ghida … lucrurile poate stăteau diferit. 

Poate să citească ceasul cu ușurință? 

Ceasul a învățat să-l citească în clasa a patra. Nu a avut un ceas pentru stângaci. De curând am aflat că există și astfel de ceasuri.

Citiți aici și alte povești cu stângaci.

Ne propunem să continuăm această serie de interviuri. Putem construi aici o comunitate în care să împărtășim informații utile stângacilor și familiilor lor. Dacă doriți să ne răspundeți și voi si sa ne împărtășiți experiențele voastre, vă așteptăm răspunsurile cu plăcere, la adresa contact.stangacii@gmail.com