Un copil stângaci este un copil special în măsura în care fiecare dintre noi suntem speciali. Copilul stângaci are aceleași calități și emoții pe care le are orice copil. Singurul lucru diferit este că el e nevoit să se adapteze la o lume construită de o majoritate dreptace. Cu unele lucruri trebuie să se obișnuiască, pe altele le poate modifica în favoarea lui. Copilul stângaci este încă o dovadă a frumuseții unei lumi diverse care ne aduce bogăție și culoare.

În unele familii există o predispoziție genetică pentru a fi stângaci, nu mai e o surpriză să se nască un copil așa. Însă există părinți dreptaci, care sunt luați complet prin surprindere atunci când realizează că al lor copil este stângaci. Unii se îngrijorează, deoarece își închipuie că viața acestor copii va fi mai puțin mai complicată decât a celorlalți. Există și prejudecăți și legende, care spun că stângacii vor fi mai timizi sau mai neîndemânatici. Există și păreri contrare, conform cărora stângacii vor fi mai creativi, sensibili și inteligenți. Pe care să le credem?

Am întrebat câteva mame cum este să ai copii stângaci, dacă au întâmpinat dificultăți în creșterea lor și în ce fel fac fată aceștia provocărilor de zi cu zi, care majorității dreptacilor li se par neimportante. Mai jos aflam răspunsurile de la Andreea, mama lui Andrei, un stângaci veritabil, de 14 ani.

Când ai observat prima oară că ai un copil stângaci?

Cam pe la vârsta de 2 ani și jumătate, 3 ani. Eram într-o zi în parc, copilul meu era pe trotinetă și își ținea piciorul stâng pe ea, iar cu cel drept își lua avânt.

Mi s-a părut o poziție ciudată și m-am uitat la ceilalți copii din parc: toți foloseau picioarele exact invers.

Apoi am încercat sa îl observ acasă, cum folosește creioanele, de exemplu. Și folosea mereu mâna stângă.

Cum ai reacționat? La ce te-ai gândit?

Mi s-a părut ciudat și de neînțeles. Cum să iasă un copil stângaci din doi părinți dreptaci?!

Apoi mi-am dat seama că și soțul meu face uneori lucrurile pe dos. E greu să explic, însă așa este: uneori, face lucrurile exact pe dos de cum le fac eu. Apoi am aflat că și soacra mea preferă să facă unele lucruri cu stânga.

Așa că mi-am zis că este, probabil, o moștenire genetică.

Ai încercat să îl determini să folosească mâna dreaptă?

Nu l-am forțat niciodată, dar am încercat să îi sugerez: „Nu vrei să încerci și cu mâna dreaptă? Nu vrei să ții creionul și cu dreapta?”. Însă prefera mereu mâna stângă. Și atunci l-am lăsat așa.

Ai căutat informații despre stângaci?

Da, foarte mult.

Am citit despre stilouri și creioane pentru stângaci. Pentru că dreptacii trag stiloul pe hârtie, iar stângacii împing obiectul de scris. Și atunci le este mult mai dificil să folosească un stilou clasic.

Am aflat cum trebuie să tina un copil stângaci foaia la scris, pentru că ei, spre deosebire de dreptaci,  nu își văd scrisul, și-o acoperă cu mâna.

Am citit despre poziția corectă a mâinii și despre cum trebuie ținut corect stiloul. Nu îmi doream să îl vad chinuit, cu mâna „cârlig”, cu foaia îndoită în poziții ciudate.

Citește aici cum învățați un copil stângaci sa scrie

Apoi am aflat că ei trasează liniile de la dreapta la stânga și că mișcarea lor naturală este în sensul invers acelor de ceasornic. Într-un cuvânt, că sunt „în oglindă” față de dreptaci.

Nu mai auzisem până atunci de stilouri pentru stângaci, de ascuțitori, foarfeci, rigle. Rigle pentru stângaci!

A întâmpinat greutăți la școală?

A avut o învățătoare extraordinară, care nu a încercat în niciun fel să îi determine să scrie cu mâna dreaptă. Și am folosit pluralul pentru că mai are un coleg stângaci în clasă.

În clasele primare a scris foarte frumos. Apoi, cu timpul, a început să scrie urât. Sau nu neapărat urât, cât foarte mic. Dar cred că asta li se întâmplă și dreptacilor.

A trecut și prin etapa cifrelor în oglindă, în special cifrele 4, 5 și 7 îi puneau probleme. Iar în clasele primare, când abia învăța să citească, inversa uneori silabele unui cuvânt.

Apoi a trecut prin etapa în care scria încet. Efectiv, nu putea să scrie mai repede, pentru că mușchii mici ai mâinii lor obosesc mai repede.

Iar dacă nu are instrumentul potrivit, chiar nu poate să scrie. De câțiva ani folosește un roller cu cerneală și este mare tragedie dacă acesta se pierde. Avem mereu 2-3 rezerve de rollere prin casă.

Ai avut dificultăți în a-l învăța să scrie, să își lege șireturile ş.a.?

Să scrie, nu. Pentru că m-am informat încă de când era mai mic cum trebuie să îl învăț sa facă asta și a avut mereu o poziție corectă la scris.

Cu șireturile, însă, a fost un întreg chin. Și acum, la 14 ani, tot își leagă șireturile aiurea.

E util de știut că nu trebuie să îi arăți unui stângaci cum se face un lucru stând lângă el, ci în fața lui. El îți va imita mișcările în oglindă.

Ai observat dacă a întâmpinat alte greutăți? 

Este un stângaci veritabil, sau „omogen”, așa se mai spune. Adică utilizează numai partea stânga pentru a executa toate mișcările: mana, picior, ochi.

A fost mereu (și încă este) cam necoordonat. Îl văd cum face unele mișcări cu greutate, exact invers decât mine. Prinde cu greutate o minge, taie cu greutate pâinea…

Poate să citească ceasul cu ușurință?

Nu, ceasul analogic nu poate să-l citească sub nicio formă. Am căutat multe informații despre vârsta la care copiii pot citi cu ușurința ceasul. Am crezut că, dacă va ajunge la o anumită vârstă, îl va citi mai ușor. Nici gând.

În schimb, când i-am arătat un ceas special conceput pentru stângaci, care are cifrele în oglindă, a știut să spună imediat cât e ora. Din păcate, nu am găsit astfel de ceasuri în România.

Citiți aici și alte povești cu stângaci.

Ne propunem să continuăm această serie de interviuri. Putem construi aici o comunitate în care să împărtășim informații utile stângacilor și familiilor lor. Dacă doriți să ne răspundeți și voi si sa ne împărtășiți experiențele voastre, vă așteptăm răspunsurile cu plăcere, la adresa contact.stangacii@gmail.com