Activitățile creative pentru copii stângaci sunt mai importante decât par. Într-o lume construită pentru dreptaci, un copil stângaci se luptă zilnic cu instrumente, reguli și gesturi gândite pentru altcineva. Uneori, soluția nu vine din adaptare — ci din descoperire.

Un copil stângaci este un copil special în măsura în care fiecare dintre noi suntem speciali. Are aceleași calități și emoții pe care le are orice copil — singurul lucru diferit este că e nevoit să se adapteze la o lume construită de o majoritate dreptace. Cu unele lucruri trebuie să se obișnuiască, pe altele le poate modifica în favoarea lui. Iar uneori, găsește ceva al lui — ceva în care mâna stângă nu e un dezavantaj, ci un dar.

Am întrebat câteva mame de copii stângaci dacă au întâmpinat dificultăți în creșterea lor și în ce fel fac față aceștia provocărilor de zi cu zi, care majorității dreptacilor li se par neimportante. Mai jos aflăm răspunsurile Anei, mama lui Radu, un stângaci de 11 ani.

Când ai observat că Radu e stângaci?

Pe la 2 ani și jumătate. Îl priveam cum se juca cu cuburile și folosea mereu mâna stângă. La început am crezut că e o fază. Apoi am realizat că nu — pur și simplu așa e el construit. Soțul meu e dreptaci, eu sunt dreptace, deci a fost o surpriză totală.

Cum ai reacționat?

Sincer, la început m-am îngrijorat. Nu pentru că aș fi crezut că e ceva în neregulă, ci pentru că știam că lumea e construită pentru dreptaci. Mă gândeam la școală, la scris, la foarfecă. Toate acele lucruri mici care pentru dreptaci sunt firești și pentru un stângaci pot deveni surse de frustrare.

Ai căutat informații despre stângaci?

Da, mai ales după ce a început grădinița. Căutam pe internet noaptea, după ce adormea. Am găsit comunități de părinți, articole despre cum funcționează creierul unui stângaci, despre instrumentele potrivite. Mi-a luat ceva timp să înțeleg că nu trebuie să îl „repar” — trebuie să îl echipez corect.

A întâmpinat dificultăți la școală?

La scris a fost greu la început. Nu pentru că nu era inteligent, ci pentru că instrumentele nu erau gândite pentru el. Am schimbat de câteva ori tipul de stilou până am găsit ce i se potrivea. Doamna învățătoare a fost deschisă, ceea ce a contat enorm — nu l-a corectat, nu l-a pus să scrie cu dreapta.

Cititi aici mai multe despre stiloul pentru stangaci.

Ai observat și alte greutăți?

Mai ales în situații noi, când trebuia să imite pe cineva — la sport, la activitățile practice. Înțelege invers față de ceilalți copii. Am învățat să mă așez în fața lui când îi arăt ceva, nu lângă el. E o diferență mică dar esențială.

Cum i-ai descoperit pasiunea pentru activități creative?

Există activități creative pentru copii stângaci care nu cer adaptare, nu cer instrumente speciale, nu cer să fii altfel decât ești. Radu le-a găsit singur, la 8 ani, cu o grămadă de pietricele pe podeaua camerei lui.

Destul de devreme. Radu a fost mereu atras de materiale neobișnuite — nu de creioane și caiete, ci de pietre, crenguțe, scoici. Orice găsea pe jos, aduna. Eu îl certam că umple buzunarele cu pietricele din parc. El râdea și le aranja pe marginea ferestrei în fel și chip.

Într-o zi, pe la 8 ani, l-am găsit în camera lui cu o grămadă de pietre pe care le adunase din curtea bunicilor. Le aranjase pe o foaie de carton — o familie, spunea el. Tata, mama, el și pisica noastră. M-am oprit în ușă și nu am zis nimic. Era atât de concentrat, atât de liniștit.

I-am cumpărat materiale — lipici, rame. Și am început să căutăm împreună inspirație. Așa am descoperit că există o întreagă formă de artă care se numește Pebble Art — tablouri cu pietre realizate manual, în care pietrele naturale devin personaje, peisaje, povești. Radu a rămas cu gura căscată când a văzut primele imagini. De atunci ne-am apucat amândoi să creăm — și ce a ieșit ne-a surprins pe amândoi. Tablourile noastre cu pietre au ajuns cadouri la prieteni și rude, iar reacțiile lor ne-au depășit așteptările. Nimeni nu se aștepta ca niște pietricele simple să spună atât de multe.

S-a schimbat ceva la el după ce a descoperit asta?

Da. A devenit mai răbdător. Mai atent. Profesoara lui de la școală m-a întrebat ce s-a întâmplat — că scrie mai frumos, că e mai calm. Eu știu ce s-a întâmplat: a găsit o activitate creativă în care mâna lui stângă lucrează firesc, fără să se lupte cu nimic.

Ce le-ai spune altor părinți cu copii stângaci?

Să nu îi forțeze să se adapteze la toate lucrurile dreptacilor. Să îi lase să exploreze, să găsească activitățile creative pentru copii stângaci care li se potrivesc cu adevărat. Pentru Radu au fost pietrele. Pentru alt copil poate fi altceva. Dar când găsesc acel ceva — îl recunoști imediat după ochii lui. Activitățile creative pentru copii stângaci nu trebuie să fie complicate — uneori o piatră simplă e de ajuns.

Ne propunem să continuăm această serie de interviuri. Putem construi aici o comunitate în care să împărtășim informații utile stângacilor și familiilor lor. Dacă doriți să ne răspundeți și voi si sa ne împărtășiți experiențele voastre, vă așteptăm răspunsurile cu plăcere, la adresa contact.stangacii@gmail.com